Cred că aţi văzut cu toţii cum funcţionează o spălătorie auto. Un băieţaş tânăr, cu un furtun cu jet puternic de apă, caută să cureţe cele mai ascunse dâre de noroi. Ei bine, pe acelaşi principiu, la Târgu Jiu s-a inventat spălătoria de monumente. Nu este nicio diferenţă între tehnica de spălare aplicată maşinii şi cea la care a fost supusă Poarta Sărutului. Totul sub privirile mândre ale şefei de la centrul Brâncuşi, care dădea interviuri despre cum se va face această „desprăfuire” în fiecare an. Doamne fereşte!

Un monument de valoarea celor lăsate de Constantin Brâncuşi la Târgu Jiu merită toţi banii din lume pentru a fi întreţinut aşa cum se cuvine. De-a lungul anilor s-au păpat milioane de dolari de îngrijitorii operelor, aşa că o sută de mii în plus nu era o problemă. Dar să bagi banii în buzunar şi să aplici un tratament pentru care unele benzinării percep 4 lei, este prea mult. Şi nici măcar furtul banilor nu contează aici, ci degradarea iremediabilă a operei.

Primarul Florin Cârciumaru pare urmărit de blestem când vine vorba de Brâncuşi. Orice face pe această zonă face prost. Când a devenit primar, a adunat bolovanii de la casa Gănescu, pentru a face curăţenie în oraş. Prea târziu au intervenit oamenii de cultură, care i-au spus că bolovanii erau puşi acolo de Brâncuşi, într-o ordine care semnifica evoluţia. A fost apoi scandalul pavimentului din parcul central, care a costat o căruţă de bani. Sigur, nu avea primarul nicio vină că soluţia specialiştilor nu s-a dovedit bună. Era vorba de un liant ecologic cu extract de pătlagină, pentru care s-au cheltuit trei miliarde de lei, care în perioada de toamnă-iarnă devenea mocirlă, iar vara praf. A fost se pare o compoziţie greşită, a contat şi faptul că a aleile au fost pavate în sezonul rece. Şi atunci s-a semnat recepţia, tot ilegal, iar ca să acopere murdăria, Cârciumaru a dispus ca peste pavimentul de miliarde să se pună criblura pe care o vedeţi şi astăzi. A mai fost şi restaurarea de la Coloana Infinitului, pe care au apărut pete la scurt timp de la recepţie. A fost şi scandalul amenajării peisagistice, cu tot felul de copăcei extrem de scumpi care se uscau a doua zi.

Ceea ce s-a întâmplat acum cu Poarta Sărutului seamănă cu povestea centrului din Târgu Jiu. În proiect scria că vom avea granit în piaţa publică, dar s-a spus că este scump şi s-a mers pe soluţia de beton amprentat. Şi ce credeţi? În final, s-a plătit mai mult şi se plătesc în continuare bani frumoşi pentru întreţinere, ceea ce nu ar fi fost cazul la granit. Ei bine, o furăciune la centrul din Târgu Jiu nu contează atât de mult. Cândva, cineva va fi mai inspirat şi va face pentru Târgu Jiu un centru aşa cum merită. Dar nimeni, niciodată, nu va putea înlocui distrugerile pe care nişte inconştienţi le fac operelor lui Brâncuşi, din dorinţa de înavuţire. Opriţi-vă!