Hai şi cu povestea de sfârşit de săptămână, băi, Mantzy! Vine acum. M-am gândit să vă povestesc despre Dorothy Counts-Scoggins.
În 1957, Dorothy avea 15 ani şi devenea prima elevă de culoare de la un liceu până atunci eminamente ”alb” din Carolina de Nord (SUA). În ciuda faptului că era plin de presă peste tot, prima zi de şcoală a lui Dorothy a fost un coşmar. De fapt, așa a fost toată prima săptămână, la sfârșitul căreia a fost silită să renunţe definitiv, după ce profesorii i-au spus părinților ei că nu-i mai pot asigura siguranța. Dorothy a fost bătută, scuipată în repetate rânduri, se aruncau coji de banane și alte gunoaie în ea, i s-a scuipat în mâncare și, în primii pași în interiorul școlii, de față cu toate camerele de luat vederi, s-a scandat în cor: ”Du-te înapoi în Africa!”.
Au trecut aproape 60 de ani și rasismul este astăzi condamnat și mulți cred că a fost complet eradicat. Departe de adevăr. Rasismul nu se combate prin pedepsirea rasiștilor și obligarea lor să-și inhibe pornirile. Se combate prin educație, informare și bun-simț. Rasiștii trebuie convinși, nu bătuți. Deși poate că nici o bătaie nu le-ar strica.
Astăzi, la 73 de ani, Counts-Scoggins continuă să lupte împotriva discriminării, într-un stat în care școlile continuă să fie ori albe, ori negre, în ciuda faptului că populația de culoare este deja majoritară.
În România, în special în provincie, încă se aud zgomote de ”cronănit de cioară” când cei din tribune văd negri pe teren. Și vorbim totuși despre niște oameni (microbiștii) obișnuiți cu fotbaliștii de culoare, care totuși joacă și prin România de vreo 20 de ani. În zonele mai rurale și mai conservatoare, situația este cu siguranță mult mai gravă. Și nu doar față de negrii africani, ci și față de romi.
Și faptul că aceste atitudini oribile și foarte periculoase continuă, în mileniul 3, este 100% din cauza lipsei de educație. Să tratăm cauzele, așadar, nu efectele. Rasismul, ca și multe alte hibe morale tot mai accentuate ale poporului român, este un efect direct al lipsei de carte. Să investim în educație, deci, nu în campanii anti-rasism care nu vor convinge niciodată pe nimeni.