Consiliul Naţional al PSD a scos la suprafaţă nemulţumirea pesediştilor cu privire la susţinerea lui Crin Antonescu la prezidenţiale. Social-democraţilor le place USL-ul, le place confortul pe care îl au la guvernare cu o susţinere parlamentară de 70%, dar nu îl vor pe Crin. Pentru că nu este pesedist. Şi atunci, cele 5 generaţii de pesedişti - cum le-a zis Năstase generaţiilor Iliescu, Năstase, Geoană, Ponta şi tesediştilor de astăzi -  vor unul de-al lor la Cotroceni. Logica este simplă, în România guvernarea nu stă numai la mâna parlamentului, ci şi la mâna preşedintelui. Experienţa ultimilor ani arată că trei-patru lideri de partide pot reconfigura oricând o majoritate parlamentară, astfel că „omul nostru” la Cotroceni este foarte important. Mai ales că este omul care conduce CSAT, numeşte prin decret judecători, desemnează o treime din membrii CCR, este omul cu care discută cancelariile externe, pune şefi de servicii secrete şi multe altele.

În ziua alegerilor prezidenţiale se vor împlini zece ani de când PSD nu a mai avut un om la Cotroceni. Va mai aştepta PSD încă zece ani, doar pentru a respecta pactul cu liberalii? Eu zic că nu. Dar, Ponta, Năstase şi Iliescu îşi fac calculele şi nu sunt deloc siguri pe o victorie a PSD, dacă partidul merge singur la prezidenţiale. Şi atunci are nevoie de USL pentru a susţine candidatul PSD. Lui Crin Antonescu i se poate promite funcţia de premier, lui sau altui liberal, după care, fără îndoială, PSD va dori să aibă tot şi va trece fără remuşcări PNL în opoziţie.

Un scenariu pe care Antonescu îl ia în calcul, se vede din poziţiile publice ale acestuia. Întrebarea este, care sunt alternativele lui Crin? Poate alege el să scoată PNL de la guvernare. Numai că există riscul ca, pe cont propriu, PNL să fie pe locul al treilea la prezidenţiale, după PSD şi PD-L. Şi atunci, va avea de ales ca în turul al doilea să susţină PSD - deci ce rost mai avea să rupă USL – sau a susţine PD-L.

O altă variantă pentru Crin ar fi să plece din USL şi să facă alături de PD-L o alianţă preelectorală de dreapta. Care nu ar fi chiar de neluat în calcul, având în vedere distanţarea evidentă a PD-L de Băsescu şi faptul că „băsiştii” şi-au cam găsit locul prin câteva partiduleţe născute moarte.

Crin Antonescu poate fi un personaj cheie pe scena politică, în cazul în care ştie să acţioneze, nu să reacţioneze. Antonescu nu trebuie să lase frâiele în mâinile PSD. Dacă s-a convins că pesediştii nu se vor ţine se cuvânt în privinţa susţinerii lui la preşedinţie, trebuie să acţioneze. Să se repoziţioneze pe scena politică, mai ales că ştie să facă opoziţie. Ceea ce pedeliştii ori au uitat, ori nu mai sunt credibili, câtă vreme critică măsuri ale guvernului Ponta pe care le-au luat şi ei acum doi-trei ani.

Năstase spunea la consiliul naţional al PSD că USL a intrat în etapa mariajului din interes. Părerea mea este că de la început a fost un mariaj din interes. Doar că acum unul vrea mai mult decât s-a convenit iniţial, aşa că s-a ajuns la faza mariajului cu strigături. Şi probabil va urma faza cu aruncatul hainelor pe geam şi apoi divorţul despre care s-a vorbit de dinainte de căsătorie.

Cred că la alegerile prezidenţiale vom avea o alianţă de stânga, adică un USL fără liberali, vom avea PNL, PD-L şi o alianţă de dreapta susţină de Băsescu, vom avea PP-DD, probabil un independent şi ceva candidaţi care nu vor conta la vot. Iar în turul al doilea vom avea un candidat de stânga şi unul de dreapta, fiecare cu şanse de câştig. Oricât de umflaţi se dau pesediştii în aceste zile, ei ştiu că sunt şanse să piardă prezidenţialele pe cont propriu, aşa că fac un continuu joc de glezne, în speranţa că îi or convinge pe liberali să accepte tutela PSD. Să nu uităm că Năstase le-a mai spus ceva foştilor săi colegi din PSD: nu vă izolaţi pe scena politică! Pentru că PSD nu poate câştiga împotriva tuturor, ceea ce a simţit Năstase pe pielea lui în 2004.