Dreptul de a fi prost există în orice democrație. E un drept sublim, pe care doar proștii nu-l apreciază. Uneori, pe nedrept, dreptul de a fi prost este tratat de deținătorii lui ca un dezavantaj. Mare greșeală. În capitalism, poți să fii prost liniștit, așa cum poți să fii și deștept. Doar că trebuie să îți asumi riscul ca, dacă ești prost, să ai foarte mult de pierdut.

Cine a făcut credit în franci elvețieni a fost prost. Dar nu doar datornicii în franci elvețieni au fost proști. Proști au fost și cei care s-au împrumutat în euro sau dolari. E drept, n-au fost la fel de proști, pentru că, cel puțin în ultimii ani, francul elvețian a crescut mult mai mult. Atât de mult încât cei care au făcut credite în această monedă se simt îndreptățiți să ceară ajutorul statului. Or, asta ar fi o discriminare. Pentru că și ceilalți proști care s-au împrumutat în altă monedă decât aceea în care-și primeau salariul merită ajutor, odată ce s-a decis că acesta va fi acordat.

Să luăm un exemplu simplu. Să zicem că eu în 1990 mi-aș fi luat un credit în dolari pe 30 de ani. Cam 100.000 de dolari, să zic. Cu banii ăia, la vremea respectivă, mi-aș fi cumpărat niște super vile de mari baștani prin cele mai scumpe cartiere ale Bucureștiului, d-alea cu piscină și hectare bune de teren. Doar că trebuie să dau suta de mii înapoi, nu? Păi, da. Să calculăm. În 1990, când eu am făcut împrumutul, dolarul era 21 de lei vechi. Mai exact, în leii de acum, un dolar era 0,021 RON. Acum, un dolar este 3,9 lei noi sau, dacă vreți să ne menținem în valorile din '90, 39.000. Prin urmare, eu nu aș fi afectat, în calitate de creditor, de o creștere a monedei în care sunt dator cu 20 la sută, sau 30, cu cât naiba a crescut francul elvețian, ci de una cu 200.000%. Presupunând că statul ar accepta că eu am fost prost și trebuie să mă ajute, permițându-mi să dau înapoi banii la cursul la care m-am împrumutat, eu ar trebui acum să restitui, pentru împrumutul din care mi-am luat toate viloaiele alea, cam 200 de RON. Mulțumesc anticipat, dragă statule, cam asta aș aștepta eu de la tine, presupunând că decizi să-i ajuți pe cei cu credite în franci. Care, să nu uităm, atunci când au luat creditele au zis că-s șmecheri. Mă întreb ce ar fi făcut dacă, printr-o minune, ar fi picat francul, în loc să explodeze. Ne-ar fi dat și nouă măcar o cola? Sau hai, nu nouă, dar statului, nu?

www.mantzy.ro