Pentru o presă sănătoasă, evitați consumul de pișcoturi, măsline și fripturi

Măcar o dată pe săptămână, parfumul omniprezent specific mall-ului, scump și răspândit în atmosferă de obișnuiții locului, se schimbă pe unul înțepător, greu, înecăcios, răscolitor. E ziua în care pișcotarii au intrare liberă la film. Blogărași obscuri cu pantaloni trei sferturi, scârța-scârți fără talent care văd în pișcotăreală singura șansă să-și scoată nevestele în oraș, fotografi sau reporterași de teren de sub mânecile scurte ale cărora urlă niște veverițe moarte, rezultatul ucigător al alergatului prin căldură, o zi întreagă, după niște așa-zise subiecte, se strâng cu toții în careul special delimitat pentru oameni fără mândrie sau deodorant. Oameni ocupați sau doar comozi, ziariștii care primesc invitații la astfel de evenimente nu consideră necesar să treacă pe acasă să se spele, înainte să iasă la avanpremiera pe care, oricum, nu o vor înțelege.

Rar vezi critici de film adevărați la avanpremieră. Ăia preferă să plătească, pentru că pișcoturile te costă libertatea. Am luptat atât pentru libertate de expresie doar ca să ne-o putem ceda, bucuroși, pentru un cola mare și-o pungă de floricele. Și niște senvișuri și sucuri până începe filmul, că e cu bufet, cine mai poftește!? Normal că e de prost-gust să spui că filmul e nasol, ulterior. Și așa lumea va fi intoxicată (nu mult, din fericire, căci cine să te citească pe tine, pișcotarule?) cu cronici elogioase despre niște rahaturi sinistre. Diferența este că tu vei plăti pentru ele. Ei n-au făcut-o. Și nici lor nu le-a plăcut ce au văzut, stai liniștit. Dar filmul de dar nu se caută la dinți.

Pe vremuri, presa se putea împărți în ziariști incoruptibili și ziariști care aveau un preț. Încet-încet, lucrurile s-au agravat. Acum, cele două categorii sunt: aceia care se vând scump și ceilalți, pișcotarii de la filme, de exemplu, care se dau pe nimic.

Vizualizări: 166

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: