Gorjul are un loc vacant de senator, pe colegiul 2 Senat, de unde a demisionat Toni Greblă. În afară de PSD, unde sunt vreo zece care se bat pe loc, celelalte partide nu au candidat. Oricât s-ar da de importante, partidele din Gorj nu reuşesc să convingă pe nimeni cu şanse rezonabile să candideze.

PNL ar fi teoretic cel mai mare partid în Gorj, după PSD. Din toată pleiada de vicepreşedinţi şi primari, niciunul nu se lasă convins să candideze. Că n-am bani, că n-am timp, că am reumatism, că vreau să fiu funcţionar public etc. sunt câteva din scuzele lui Marcel Romanescu, Gheorghe Orzan şi alţii. În privinţa primarilor, normal ar fi să rămână pe posturi. O propunere interesantă pare să fie Dorin Taşcău, directorul de la „Tudor Vladimirescu”, care are profilul unui bun candidat.

La PDL, penuria este şi mai mare. Preşedintele Dan Vâlceanu nu vrea, alte persoane cât de cât cu notorietate nu mai sunt prin partid, aşa că s-a apelat la un primar suficient de încrezut, cât să intre în orice competiţie.

Când este vorba despre candidaturi pe liste, toţi politicienii se bat cu pumnul în piept, că merită un loc în faţă. La lupta uninominală le scade curajul. Principala problemă a partidelor politice este că nu sunt în stare să mai atragă oameni de calitate. Partidele mai sunt un magnet doar pentru cei care vor să îşi construiască o carieră lipind afişe. Când este să caute candidat, de fiecare dată se vehiculează nume ca Liviu Andrei, Ion Fugaru, Marcel Romanescu care ar fi curtaţi de toate partidele. Nimeni nu vine cu acei oameni noi, curaţi, profesionişti, pe care teoretic i-ar dori. De ce s-a rupt puntea dintre profesionişti şi partidele politice? Îmi aduc aminte că acum 15-20 de ani, Mischie lua toţi directorii şi profesioniştii din diferite domenii şi îi obliga să se înscrie în partid. Ăştia de acum iau toţi lipitorii de afişe şi îi fac manageri profesionişti.